Mustăria lui Dan Perşa

Critice: privire panoramică

//Am mai scris-o, Dan Perşa este genul de prozator de la care nu ştii niciodată la ce să te aştepţi. Oricât de elogiată i-ar fi o carte, următoarea străbate cu totul alte cărări tematice şi stilistice. Formula din fotbal "echipa învingătoare nu se schimbă" nu are pic de relevanţă când este vorba de scrisul lui Dan Perşa. După fiecare carte publicată, autorul aruncă tot din atelierul său de creaţie. Îşi montează o machetă nouă şi începe o cu totul altă aventură, fără nicio legătură cu cele scrise până atunci. Aşa stând lucrurile, este greu să îţi imaginezi ce aspecte concrete ale scrisului acestui autor imprevizibil au în vedere cei care susţin că îl admiră necondiţionat. Pentru a putea purta un dialog coerent cu un fan al prozatorului, acesta trebuie întrebat, obligatoriu, la ce carte din creaţia lui Dan Perşa se referă. Altminteri există toate şansele ca el să aibă în minte mere, iar interlocutorul său, pere. Dacă nu cumva admiraţia faţă de scrisul acestui foarte original autor se întemeiază tocmai pe extrem de largul său evantai tematic şi stilistic.// (Tudorel Urian)

//...am putea căpăta, de la Dan Perşa, Romanul acestui deceniu. Iar dacă alţii i-o vor lua înainte, cu-atât mai bine ţării...// (Horia Gârbea)

//Dacă cineva ar căuta cu tot dinadinsul să "claseze" romanul lui Dan Perşa în tabloul literaturii noastre recente, l-ar repartiza desigur în categoria romanului postmodernist apocaliptic, a romanului milenarist şi eshatologic grav-burlesc, formulă consistent ilustrată în ultimii opt-zece ani de prozatorii noştri din mai toate generaţiile, optzecişti şi nouăzecişti, cot la cot, dar şi aparţinători ai altor promoţii, ori franctirori cu apartenenţă "generaţionistă" indiferentă, de la Daniel Bănulescu la Mircea Cărtărescu, de la Gheorghe lova şi George Cuşnarencu la Alexandru Ecovoiu, şi de la Dan Stanca ori Petre Cimpoeşu la Dumitru Ţepeneag. Acolo îi şi este locul, fără îndoială, într-o perspectivă istorico-literară. Cu observaţia, însă, că, asemenea oricărei creaţii autentice, romanul lui Dan Perşa vădeşte o originalitate care îl singularizează în "plutonul" în care poate fi, legitim, înregimentat.// (Nicolae Bârna)

//Puteam lesne descoperi, în romanele mai vechi ale lui Dan Perşa, dincolo de ingeniozitatea jocurilor intertextuale şi de viziunea sceptic-dezabuzată a unui spirit eminamente postmodern, care deconstruieşte, cu o remarcabilă vervă parodică, locurile comune ale "literaturii", un nihilism de esenţă, legat de nimicirea lumii prin scrierea ei. Astfel încât, în spatele paginii de roman, se ghicea rictusul unei fiinţe demonice, care orchestra simfonia apocalipsei universale, a lucrurilor, dar mai cu seamă a semnelor, propunându-ne scenarii eschatologice pe al căror parcurs terificul şi grotescul, catastrofa cosmică şi reflexul ei în caricatură şi parodie reuşeau să se suprapună şi să convieţuiască. Nu la fel stau lucrurile şi în ceea ce priveşte ultimul roman al prozatorului, Cărţile vieţii, în care mişcarea este de epos, are acea solemnitate a marilor fluvii a căror imagine revine obsesiv de la un capitol la altul, în timp ce destinele omeneşti se integrează (tot în spiritul epopeicului) în ţesătura unei fabule metafizice, iar romanul, el însuşi, nu e decât transcrierea unui text cosmic, plămădit de imaginaţia unui fictor divin.// (Octavian Soviany)

Despre:

Din 1993 redactor, apoi secretar general de redacţie al revistei de cultură Tomis din Constanţa. Din 2002 este secretar general al revistei de literatură şi arte Amphion şi, din 2004, lucrează ca redactor-şef la magazinul internaţional de arte plastice, arheologie şi istorie Preda's. 2004-2005 locuieşte în Bucureşti şi lucrează la Ed. Cartea Universitară, Ed. National si la revista "România văzută de sus". În 2006 revine în Bacău, ca secretar general de redacţie al suplimentului cultural al Ziarului de Bacău, Meridian 27, ziar la care face şi publicistică de opinie şi culturală, apoi caredactor al revistei Ateneu. Editează, în perioada 1998 - 2001 e-revista Inorog. Membru corespondent al revistei Euphorin din Sibiu şi membru corespondent al Revistei Observator dinMünchen. A debutat editorial în 1997 cu romanul Vestitorul, la ed. Albatros din Bucureşti. A publicat romanele Vestitorul (Albatros, 1997), Şah orb... (Ed. Albatros, 1999), Război ascuns (Ed. Albatros, 2005), Cu ou şi cu oţet (Ed. Cartea Româneasca, 2007), Carţile vieţii (Ed. Cartea Româneasca, 2009), Arca (Ed. TipoMoldova, 2012) şi volumul de versuri Epopeea celestă (Ed. Vlad&Vlad, Craiova, 1999). Este prezent în antologia Concert la patru mâini (Ed. Ex Ponto, Constanţa, 2005). Cărţile sale au obţinut numeroase premii literare naţionale şi au fost consemnate în numeroase cărţi de interviuri, critică literară şi dicţionare. Membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1997.