Prieteni... şi prieteni literari
CINE SUNT...

"A doua lui carte, «Jucăria» (Editura Dacia, 1989), îndreptăţeşte aşteptarea şi presimţirea valorii. Este o carte, o spun de la început, excepţională, care trebuie să îl aducă pe Florin Şlapac acolo unde îi e locul, adică în rândul numelor de referinţă ale generaţiei tinere (...). «Jucăria» este în felul ei (...) o carte totală. În acest roman, Romanul păţeşte două lucruri esenţiale: se sfârşeşte, se epuizează, se subţiază, se manierizează, scapă de sine însuşi ca de un balast şi încearcă să se reinventeze, să viseze la ce ar putea fi. «Jucăria» lui Florin Şlapac reprezintă un moment de gol fertil în seria genului, şi aşa trebuie reţinut. Indubitabile, depăşind necesităţile de subiect şi celelalte convenţii, putându-se exercita în sine, sunt talentul şi plăcerea nebună de a scrie ale acestui autor. De la care aşteptăm, încă şi încă o dată, ceea ce ne-a oferit şi acum: totul." (Bogdan Ghiu, "Contrapunct", 1990).
"Hotărât lucru, a fost scris în legile neştiute ale literaturii ca proza tinerei generaţii să-şi găsească un admirabl stilist în persoana lui Florin Şlapac." (Mircea Vasilescu, "Contrapunct", 1990).
"Când tocmai credeam că poezia românească e condamnată să urmeze ferm şi definitiv cele două căi conturate bine în ultimul timp, aceea a făcătorilor de versuri şchioape şi fără har şi aceea a estetismului, şi el parcă fără orizont, iată că un prozator de la Constanţa, Florin Şlapac, deschide o fereastră spre căi nebănuite, în orice caz rar încercate până acum. Ce-i drept, cu originala sa carte, «Zăpodie», el şi închide la loc fereastra, căci a urma pe această cale e a te arunca în gol, deoarece numai primul contează ... În ce priveşte atmosfera poemului, ea ne-o aminteşte pe aceea dintr-o altă carte de răscruce - de data aceasta în proză scurtă - «Manualul întâmplărilor» de Ştefan Agopian. În cartea lui Florin Şlapac, inspirat publicată de Editura Niculescu, ironia şi invenţia, nu numai lingvistică, produc efectul de vis al unei lumi în care ai vrea repede să evadezi, ca-n unele basme." (Nicolae Prelipceanu, "România liberă", 1996).
Florin Şlapac
(n. 13 martie 1952 - d. 12 martie 2014)
Un colosal prozator, aflat încă peste capacitatea de înţelegere a criticii literare.
Prozator, traducător, publicist.
Absolvent al Facultăţii de Filologie a Universităţii "Al. I. Cuza" din Iaşi. Redactor al revistei "Tomis" (1993 - 1999); în prezent redactor şef al revistei "Amphion."
CĂRŢI PUBLICATE: "Matei şi Eva" (Roman, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1985); "Jucăria" (Roman, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1989); "Centrul schimbător al atenţiei" (Proză scurtă. Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1990); "La inima fermecată" (Roman, Bucureşti, Editura Niculescu, 1995); "Zăpodie" (Poem, Bucureşti, Editura Niculescu, 1996); "Salonul refuzaţilor" (Proză scurtă, Constanţa, Editura Ex Ponto, 1998); "Matei şi Eva" (Roman, ediţie revăzută. Constanţa, Editura Ex Ponto, 1999); "Jucăria" (Roman, ediţie revăzută, Editura Paralela 45, 2000); "Fără pereche" (Roman, Bucureşti, Editura Univers, 2000).
PREMII LITERARE: Premiul revistei "Tribuna" pentru proză (Cluj 1986); Premiul pentru proză al Filialei "Dobrogea" a Uniunii Scriitorilor şi al Revistei "Tomis'" pentru romanul "La inima fermecată", 1995; Premiul Sudului (1998) pentru volumul de proză scurtă "Salonul refuzaţilor."
TRADUCERI: "Scarlett" de Alexandra Ripley (2 vol., Bucureşti, Editura Olimp, 1992); "Fereastra de la etaj" şi "Femeia din lac" de Raymond Chandler (Bucureşti, Editura Teora, 1993); "Curenţii spaţiului" de Isac Asimov (Bucureşti, Editura Teora, 1994); "Ceea ce mi se cuvine" de D. Mortman, (Bucureşti, Editura Miron, 1995); "Amantul" de J. Trollope (Bucureşti, Editura Colosseum, 1996); "Copiii din Hamelin" de Norman Spinrad (Bucureşti, Editura Nemira, 1997); "Ultimul ţărm" de Nevil Shute (Bucureşti, Editura Pygmalion, 1997); "Sub vulcan" de Malcom Lawry (Bucureşti, Editura Univers, 1999); "Ultimul împărat" de Edward Behr (Bucureşti, Editura Humanitas, 1999).
MANUALE DE LIMBA ENGLEZĂ: "Spoken English" (Bucureşti, Editura Teora, 1993); "Limba engleză - nivel mediu" (Bucureşti, Editura Niculescu, 1994).
Ştefan Agopian
(n. 1947)
A debutat editorial cu romanul Ziua miniei (Cartea Romaneasca, 1979). A publicat: Tache de catifea (Cartea Romaneasca, 1981; Ararat, 1995; Gramar, 1999; Polirom, 2004, 2012); Tobit (Eminescu, 1983; Polirom, 2005; traducere in limba germana, Kriterion, 1989; Premiul pentru Proza al Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti); Manualul intimplarilor (Cartea Romaneasca, 1984; Humanitas, 1993; Polirom, 2014; Premiul Uniunii Scriitorilor); Sara (Eminescu, 1987; Paideia, 1991; Polirom, 2006; Premiul revistei Amfiteatru pentru cea mai buna scriere beletristica a anului); Insemnari din Sodoma (Eminescu, 1993); Republica pe esafod (Cartea Romaneasca, 2000; Premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti); Fric (Polirom, 2003; Premiul ASPRO pentru experiment in cadrul Tirgului International de Carte Bookarest 2004 si Premiul revisteiCuvintul la categoria "Superlativele anului 2003"). La Editura Polirom au mai aparut volumele Opere I. Insemnari din Sodoma, Drumul, Republica pe esafod, Ziua miniei, Manualul intimplarilor, Tache de catifea (2008), Opere II. Sara, Tobit, Fric (2009) si Scriitor in comunism (niste amintiri) (2013; Premiul special al juriului USR si Premiul revistei Observator Cultural, sectiunea "Memorialistica").
"Un scriitor de statura lui Stefan Agopian este stapin pe tot ce face, pe structura intregului si a partilor, pe cadenta frazelor, pe alegerea si intrebuintarea cuvintelor, pe realitati si fantasme, pe natura si functia personajelor si, fireste, pe inefabilul care face un stil si o opera. De asemenea el isi alege, de fapt isi construieste, o anume lume situata cumva in timp, si apoi face cu ea ce vrea, dupa geniul sau. Face ce vrea, dar si ceva pe deasupra, de care, in mod necesar (si salutar in cazul scriitorilor mari), nu este si nu trebuie sa fie pe deplin constient. Structurile de adincime ale unei scrieri de rang inalt tin de structurile de adincime ale psihicului. Or, acestea, in taina lor, nu sint niciodata un conglomerat de pulsiuni incongruente, sint ceva tot atit de coerent ca un destin si transmit coerenta acestora si adincimea aceasta operei literare, constituind-o intr-o lume." (Petru Cretia)