O scrisoare

Domnule Dan Perşa, am citit cartea Dv. într-o jumătate de noapte, fără oprire, fără odihnă. Am înghiţit-o, am devorat-o, am ascuns-o în colţul cel mai dinlăuntru. Pentru asta vă mulţumesc. Şi, orice aş scrie despre ea (şi voi scrie), nu va fi decît o palidă şi nesărată reflexie a ceea ce am simţit în ceasurile acelea de împărtăşire. Gînduri bune, Mihaela Grădinariu

---------------------------------------------------------------  

3 Decembrie 2015, un comentariu pe Facebook de Dan Perşa, adresat Mihaelei Grădinariu: 

Prin asta, romanul acesta şi-a împlinit menirea. Tot ce speram de la el era că, într-o bună zi, cine ştie când în viitor, un cititor să aibă acea stare specială citirii cărţii, să păşească în ea (nu să parcurgă textul doar), să facă parte din ea şi să simtă fiecare vibraţie, fiecare emoţie. Dar s-a întâmplat acest lucru de la bun început. Cine ştie când altcineva o să reuşească să-l parcurgă la fel. Mulţumesc, Mihaela Grădinariu!